Kick-Ass 2

SPOILER ALERT IN CAZUL IN CARE MAI CITESTE CINEVA ASTA...            
         


                Kick-Ass 2 este continuarea de la primul Kick-Ass (evident) si aparent sunt numai 2 motive pentru a avea o continuare la Kick-Ass:
 1. Captain Lame-Ass a zis ca o sa se razbune
 2. Primul film a avut succes si partea a doua o sa aduca mai multi bani                                  
           
              Nu spun ca filmul a fost rau, mai degraba spun ca a fost neinspirat, ce-i drept a avut o tentativa de mesaj, dar pur si simplu nu am reusit sa trec peste cretinismul personajelor negative si peste faptul ca au resuit sa omoare un Jim Carrey, bine l-au omorat si pe Nicolae Cusca in primul, deci nu cred ca au resentimente. Au omorat atatia in filmul asta incat a incetat sa imi placa pe parcurs si am inceput sa imi doresc sa nu se fi facut, macar de ar fi meritat sa omoare atatea personaje, dar la final totul a fost in van, ma rog... cu putine modificari, dar idea e ca nu mai exista super eroi. Aparent faptul ca ramai fara familie actioneaza ca un switch in filmele astea, ca pe unii ii face sa devina super eroi (Batman, Spiderman, Superman si mai toti care au man in coada.... in afara de Ironman, Ironman e tare....) si pe altii ii face sa renunte (Sut-in-Cur).
                 O alta parte absolut retardata este faptul ca renunta la fata fara nici un pic de lupta, da, renunta la fata pe care a luptat sa o cucereasca tot primul film, fara sa incerce sa o convinga ca nu e ceea ce pare, sa ii explice ceva, nu, i-a spus "pa" si asta a fost, peste un sfert de ora a inceput sa si-o traga cu Night Bitch (Alpha as FUCK!!!).
                 Eu cred ca scenaristii filmului astuia nu s-au uitat la primul, ca pe tot parcursul primului film au vrut sa ne convinga sa actionam si sa fim super eroi (sau macar sa ajutam cum putem) si dupa in al doilea ne zice ca nu e bine ca vine un copil violat de soarta care are prea multi bani si vrea sa ne omoare pe noi si familia noastra...
                Daca filmul asta ar fi fost de capul lui, probabil ca ar fi fost bun, dar din moment ce a avut in carca primul film care avea un mesaj, nu se potriveste fiindca el are mesajul exact opus al primei parti.

GG scriitorilor, tineti-o tot asa!!!!11!1!!!

Bate-n gard

                    Am lasat toata vara sa treaca pe langa mine fara sa scriu o postare. Ce am facut vara asta? Acasa, la tara, acasa, la tara, acasa, la mare, acasa...mi-a crapat perusul, chestii...normale. Nu am o viata prea interesanta. Dar la inceputul verii am  implinit 16 ani si, in loc sa ma simt mai matur, mai inteligent , mai mare, m-am simtit mai neputincios si mai copil decat eram.                                                                                                               Deoarece, cateva saptamani mai tarziu, am mers la cumparaturi, iar pe lista mea se afla o sticla de bere, pe care aveam sa o impart cu familia. Ajungand la casa de marcat, casiera imi spune "Stii ca nu pot sa iti dau berea, da? Cati ani ai?" "16", ii raspund. Oricum nu avea rost sa mint ca am 18 ani sau mai mult, ca nu ma crede nici naiba, si pe buna dreptate. "Nu pot sa ti-o dau, as putea fi concediata." zice casiera. "Nu-i nicio problema. Buna ziua." Si plec acasa.
                   Nu m-a deranjat deloc, pentru ca stiam ca, in teorie nu ai voie sa cumperi bauturi alcoolice daca nu ai 18 ani, asa ca era normal. Mi se parea doar ciudat pentru ca pana acum mai cumparasem bere. La 15 ani. Tot de acolo. Dar ma rog.
Si ma simteam ciudat, ma gandeam ca au inceput controale sau ceva lege s-a adoptat (saraca lege nu avea parinti) pentru ca, cu cateva zile inainte, am mers la un magazin de electro-de-toate al carui nume incepe cu d si se termina cu omo, ca sa cumpar un amarat de mouse. Eram singur, iar cand sa intru am fost intrebat de catre bate-ngard (bodyguard, sau paznic sau ce morti de marmota era ala) de ce varsta sunt. "16 ani, este vreo problema?" "Nu poti sa intri" "....de ce , ma rog?" "Ai buletin la tine?" "Nu..." "Afara!"
Nici acum nu inteleg de ce nu m-a lasat sa intru. Poate pentru ca dupa mine am avut doi verisori pe care i-am adus de la tara, sa se bucure de Bucuresti (eh, see what I did there?), poate fetele lor de tarani l-au facut pe nenea paznic sa creada ca vrem sa ciordim. Nu inteleg de ce imi cerea buletinul, voia sa-l tina cat timp eu stateam in magazin, sau voia sa-i vada cati ani am? Pai ii spusesem deja mosului ca am 16 ani, nu ma ajuta cu nimic sa mint ca am 16 ani. M-am enervat pentru ca mai intrasem in magazin, cu sor-mea cand ea avea 12 ani si eu 15, am cumparat ce am avut de cumparat, am plecat si nimeni nu ne spusese nimic.
                   So...yeah. Cica am implinit 16 ani. Nu te schimbi de pe o zi pe alta, dar nu cred ca e posibil sa regresezi. Unless you do drugs.

Peretele

Am inceput acest blog din necesitatea de a ne exprima opinia intr-un mod elevat asupra persoanelor si personalitatilor din aceasta minunata tara.

Nu pot sa ma laud ca am avut un foarte mare succes, avand in vedere ca singurele persoane care ne citeau erau cunoscutii, desi eram de parere si inca sunt de parere ca ce am scris noi este de calitate si am pus suflet si o bucatica din noi in fiecare post. Dar eu cred ca singurul motiv pentru care noi nu avem succes este tocmai faptul ca scriem, multi oameni sunt analfabeti in tara asta (chiar daca nu vrem sa admitem, si credeti-ma nu o spun numai de dragul glumei, chiar sunt), dar pe de alta parte noi traim in generatia careia ii este lene sa citeasca si asta se aplica la toata lumea. Recunosc ca si mie imi este lene sa citesc pe internet unele lucruri care sunt scrise plicticos si fara simtul umorului si serios, oamenilor nu luati lucrurile atat de serios si personal, profitati de viata si radeti, oricum o sa murim si nu o sa mai conteze grijile sau supararile noastre, asa ca de ce sa nu ne facem viata mai placuta?

Revenind la subiect, e stupid sa vrei sa schimbi ceva in tara asta, stiam asta de dinainte sa postam, dar am continuat, de ce? Probabil fiindca, mie personal mi-a placut sa scriu si inca imi place si as mai face-o de fiecare data cand am idei! Dar simt ca e ca si cum as vorbi cu un perete, dar pana la urma mi-am dat seama de un lucru: "Asta poate sa fie peretele meu, nu imi pasa daca citeste cineva asta, eu fac asta fiindca imi place sa o fac". Chiar daca o singura persoana chiar asculta ce am de zis si am schimbat-o putin (in bine de preferat) atunci mi-am indeplinit scopul!

Acesta nu e un mesaj de ramas bun, e un mesaj de bun venit!

"Gentlemen welcome to fight club" (not really, but close enough)