Meh, am fost si eu sa vad Hunger Games: Catching Fire, doar ca sa ies cu colegii. Nu am vazut nici primul film, nu am citit nici cartile, deci nu sunt in masura sa spun nimic despre film. Si de asta o sa-mi si dau cu parerea.
Filmul e bun. Daca te uiti mai intai la primul. Pentru ca inceputul a fost brusc, ca si cum ar fi sarit direct la desfasurarea actiunii. Ceea ce s-a cam intamplat. Actiune care s-a impartit in doua....parti. Prima, in care se vorbea mult, amenintari, probleme, oameni in pericol, yada-yada-yada, pur si simplu s-a aranjat, s-a pregatit scena pentru partea a doua, jocul foamei. Care cred ca a durat doar 25% din film. Ciudat, filmul se numea The Hunger Games. Ceea ce m-a suparat era finalul, care era aranjat si el pentru o continuare. Bag mana in foc, fara sa fi citit cartea. Si spun ca era finalul, pentru ca s-a terminat filmul, nu pentru ca s-a tras o concluzie, sau pentru ca s-au desprins idei si o morala. E ok cand vezi primul film, si ai de gand sa il vezi si pe al treilea, dar cand te trezesti ca esti in sala de cinema si nu ai mai avut contact cu filmul, parca, totusi, vrei sa intelegi ceva din el. Este vina mea ca nu mi-am facut temele constiincios, dar este un film. Si un film trebuie sa aiba un inceput si un sfarsit. Am simtit ca am venit cu 5 minute dupa ce filmul a inceput si am plecat cu 5 minute mai devreme.
Dar mi-au placut scenele de actiune. Efecte speciale bune, nu am vazut pixeli nelalocul lor. Ar fi fost usor, stateam la 10 metri de un ecran de 15 metri inaltime pe 25 lungime. Ceea ce m-a ametit la unele scene, cand cameramanul betivan se invartea cu camera in jurul lui Jennifer Lawrence, care mi-a dovedit ca merita un Oscar. Si in general toti actorii au jucat bine, singura chestie care m-a deranjat a fost suprarealismul pe care l-am simtit bagat pe gat, dar na, e un film. Si totusi, sa vezi cum se invarte bucata aia de piatra de zeci de tone ca si cum era tamburul unei masini de spalat.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza ca poti...